Tuesday, June 4, 2013

Fermier Danone - Aventurile încă există



Eu sunt fermierul, bineînțeles. Sper că nu v-ați gândit la altcineva. Nu știu dacă am devenit cel mai bun fermier Danone dintre cei trei dar eu știu că mi-am dorit foarte mult să se întâmple. Cei care veți citi, veți decide dacă a fost așa.
E drept, v-am făcut curioși destul și îmi cer mii de scuze că nu reușesc decât de-abia acum să scriu despre experiența mea.  

Luați loc în scaune, fotolii, pe canapele, oriunde vă simțiți confortabil ca să puteți lectura o adevărată aventură. Pentru că mi-am dat seama, cu această ocazie, că aventurile încă există. Ce Jules Verne, ce Karl May, ce R.L.Stevenson sau Jonathan Swift? Aventurile din zilele noastre sunt la fel de palpitante și frumoase. Și la fel de instructive. Vă veți convinge, vă voi convinge.

Deci cum credeți că a fost?!?! Eu n-am sa spun decât cum am perceput eu toată această experiență. Cum a fost, vă voi lăsa pe voi să vedeți și să apreciați. 

Pe 30 mai dimineața, la 10,30, trebuia să mă întâlnesc cu reprezentantul Danone și cu încă cineva. Mi s-a spus la telefon cine va fi a doua persoană, adică un cameraman, dar aproape că n-am luat în serios. 
Pe la 10,35 mă sună Loredana (de la BlogalIniatiative) și mă întreabă pe unde sunt și dacă n-am fost cumva sunată. Nu fusesem și îmi spune să stau liniștită, că mă vor suna. După câteva minute, în sfârșit, telefonul așteptat! Reprezentanta Danone încurcase ultima cifră din numărul meu de telefon, acesta era motivul întârzierii. Oricum, n-a fost decât un sfert de oră, dar se știe că atunci când ești in situația de a aștepta, pare ceva mai mult.
După prezentările de rigoare: Sara - Elly, Elly - Sara, Elly - Sergiu...:)) (râd fiindcă mi-am amintit scheciul cu Stela Popescu), ne-am îmbarcat în autoturism și am pornit să căutăm Autostrada Soarelui. 

Ne-a luat cam 45 de minute să ieșim din București până am dat de ea (de autostradă) și de-o benzinărie unde ne-am făcut plinul personal (adică s-au cumpărat câteva articole de mâncat și baut), apoi am pornit cu seriozitate la drum. 
Pe drum am discutat diverse, legate de Danone, desigur. Despre programul de vizite pe care oricine are posibilitatea de a-l face la una dintre fermele partenere dar și despre multe alte inițiative interesante pe care le dezvoltă firma. Am discutat și despre mine, despre activitatea mea ca blogger. Bineînțeles, n-am vorbit neîntrebată. Am discutat despre campania la care chiar eu participam, despre fermele implicate, despre drumul laptelui, despre cum se va desfășura vizita... 

Aveți idee cât de curioasă eram să văd cum va fi? Și emoționată în aceeași măsură, trebuie să recunosc.
Ziua era cam mohorâtă, tot timpul ne-a fost și mi-a fost teamă ca va începe ploaia. 

La un moment dat am ieșit de pe autostradă, intrând pe un drum secundar. Asta se întâmpla la Dragoș Vodă. 

Pentru a vizualiza, dați "click"! Căutam să ajungem la Floroaica, la fermă

În stânga și în dreapta erau câmpuri cultivate, arătând ca în reportajele "așa da!" de la Viața Satului, adică bine lucrate. Atât de bine lucrate că pentru o clipă m-am gândit că parcă n-am fi în România. Orzul era aproape copt, auriu, grâul începea să se aurească și el... am mai văzut culturi uniforme, frumoase de floarea-soarelui, de porumb... Un adevărat rai. Vă garantez! Eu care trăiesc la casă și tot am fost impresionata. Cei care locuiți la bloc, cu siguranță v-ați dori să rămâneți acolo, pe acele meleaguri binecuvântate... 

Cultură de ovăz
Cultură de porumb

De la devierea de pe autostradă n-am mai mers foarte mult. Aproape 30 de minute. La 12,30, așa cum apărea în Dallas numele ranch-ului Southfork...așa a apărut numele fermei de la Floroaica, în apropiere de Călărași. Deci, ajunsesem. 

Ferma de vaci face parte dintr-un complex agrozootehnic

Da, nu vă înșelați, după cum se observă pe parbriz...ploaia se hotărâse să înceapă cu doar vreo 3-4 minute inainte. Însă imediat ce am "descălecat" la fermă, s-a oprit. I-am mulțumit vremii că a ținut cu noi și...

Ce s-a mai întâmplat...în episodul următor. Vă aștept!



50 comments:

  1. Bun,deci ne ții în suspans ....desigur că ne vom întoarce pentru a afla toate detaliile ... Până acuma, ,toate bune și frumoase: până și vremea a ținut cu tine și mă bucur.

    Abia aștept următorul ”episod”. Mulți pupici :*

    ReplyDelete
    Replies
    1. Vine, vine si partea a doua! :)
      Ca prin farmec, ploaia a stat. Desi am tras o sperietura.
      Merci, Alexandra!

      Delete
  2. Ufff, ne tii in suspans , am crezut ca spui tot, tot ;)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Totul la timpul sau :)
      N-am cum sa spun totul intr-un articol. Vei vedea.
      E cam cum a fost cu plimbarile tale prin Maroc, Egipt... E pacat sa scriu foarte pe scurt.

      Delete
    2. Stiam :)
      In plus, articolele vor fi foarte folositoare oricui va dori sa cunoasca exact cum e activitatea unei ferme de vaci. Stiu sigur ca in timp va fi util. Tot ce am scris la modul cercetare, profesionist, se bucura de mare succes. Am de pilda un articol despre gandacul rosu al crinului. E cautat pentru ca e de fapt un articol stiintific, dupa toate regulile si am facut o groaza de documentare pentru el. :)

      Delete
  3. Eu daca ma uit la soselele peticite si urate, zau daca nu cred ca sunt in Romania! Si masina politiei de ce statea in intrarea fermei? :)))
    Asteptam cu suspans continuarea!
    pup Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Minnie, acolo soseaua era uda, nu peticita :))
      Soselele pe unde am mers erau chiar bune. Deloc ceea ce iti amintesti sau vezi pe la tv :)
      Masina politiei e libera sa umble pe unde vrea. Cand am plecat nu mai era acolo. ;)
      A venit :

      Delete
  4. Poza 1 : omuleţul nu vrea deloc să sară de la locul lui precum "floricelele" în tigaie ! :(((
    Poza 2 : nu e cultură de ovăz, e de..."nechezol" ! :)))
    Poza 3 : o reflexie-cadou (hors-concours)în oglinda retrovizoare care o prefigurează chiar pe..."stăpâna inelelor" ! :)))
    Poza 4 : Citind pe firmă sus şi pe maşină jos, fără voia mea mintea-mi începe să încropească...bancuri... :)))


    ReplyDelete
    Replies
    1. 1. Ce sa fac? Eu nu sunt Google ;) E doar o fotografie, n-are cum sa sara.
      2. :))) merge si asa ;)
      3. In articolul de azi a aparut si stapana inelelor :))
      4. Imi plac bancurle. Nu ni le spui si noua? :)
      Multumesc mult!
      A venit partea doua!

      Delete
  5. Taaaaaare scurt acest episod! abia ca m-am asezat mai comod in fotoliu sa citesc si... s-a si terminat! :(
    Abia astept continuarea!
    O seara faina, Elly draga!
    PS: in poarta societatii Ilya/Ildu SRL se postase politia :)) Oare de ce?!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Scurt fiindca nu doresc sa va plicitisesc. Un articol prea lung si cu prea multe informatii m-ar plicitsi si pe mine asa ca in doze mici e mai placut :) Mai usor de asimilat.
      Cine stie ce treaba aveau pe acolo...? Nu i-am intrebat ;)
      Multumesc, Carmen!

      Delete
  6. De abia m-am aşezat bine în fotoliu! Când ne dai episodul doi?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Uite chiar azi. A venit si episodul doi :)

      Delete
  7. Elly, în ziua în care n-o să mai avem motive să scriem: ”Atât de bine lucrate că pentru o clipă m-am gândit că parcă n-am fi în România... ” înseamnă că momentul 89 a avut un sens. Unul real, nu întru îmbogățirea câtorva...Dar ziua aia o fi departe. Așteptăm urmarea, evident! Te pup, o seară frumoasă! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Faptul ca am vazut culturi foarte frumoase eu zic ca era de mentionat. Ceea ce am aflat ulterior despre ele veti afla si voi :) La timpul potrivit.
      Nu e chiar asa departe ziua aceea, lucrurile chiar se misca. Nu peste tot, dar un inceput este.
      Merci, draga mea!

      Delete
  8. Daca-mi spui ca ai muls tu, cu mana ta o vaca, sa mor eu daca nu beau numai Danone de-acu!:))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu vreau sa mori :))
      Vei afla tu curand ce-am mai facut ;)

      Delete
  9. Masina politiei a intampinat grupul de fermieri cu paine si sare?
    Tare curioasa m -ai facut cu aventura asta!
    ;)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici n-am ajuns acolo. Acolo e sediul intregii firme. Eu am fost doar la ferma de vaci dar mai au si alte activitati, chiar destule. V-ati legat toti de masina politiei :))

      Delete
  10. Noah...pe cand sa vad despre ce e vorba...trebuie sa iau pauza. :) revin sa vad.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :)) A venit ieri partea a doua :)
      Merci, Gabriela!

      Delete
  11. Vrei sa ne tii cu sufletul la gura? Chiar ma asezasem foarte confortabil si vroiam sa citesc din aventurile tale.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Lasa, ca-i mai bine asa. Nu vreau sa va plicitisesc.
      Citesti azi :)

      Delete
  12. Tam tararam tararam si... Publicitate/Pauza de cafea/pauza-pauza... Ep.2 maine. Tare iti mai place sa ne tii in suspans.
    Vad ca toata lumea s-a luat de masina politiei. Ce-o fi avand cu ei, bietii de ei. Te pomenesti ca au venit si ei gura-casca sa vada de unde vine iaurtul...
    Hai ca mai facut nerabdatoare, deja am devorat ursuletii de jeleu.
    Pupici!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai asta cu masina politiei n-am inteles-o nici eu. Eu nici nu i-am bagat in seama :)) Puteau sa aiba n-motive pentru care sa se afle acolo.
      A venit si al doilea, dar deja ai vazut :)
      Te pup si eu, Tina!

      Delete
  13. Inceputu-i bun, dar uråsc suspansul :P ... si sper cå partea a2-a nu vine Joi?!
    Ciudat cå de 2 zile am tot comentat pe aici( pe blogg) si nu våd comentariile :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Uite ca a venit chiar joi :) De unde ai stiut? ;)
      Ciudat ca nu e niciun comment. Nici macar la spam, ca m-am uitat acum. Habar n-am ce s-ar fi putut intampla. Acum cateva zile eu comentam pe cateva bloguri pe platforma WP si toate comm-urile mele zburau in spam. Dar acum nu e cazul...

      Delete
  14. Ah, ne laşi în aer tocmai când vroiam să vedem văcuţele :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Doar in asteptare, care n-a fost lunga. Doar doua zile :)
      Azi e plin de vacute :))

      Delete
  15. Inceputul e promitator, asteptam nerabdatori episodul urmator. Din pacate ploua cand ne e lumea mai draga...Si mie imi plac(uneori) aventurile. Si sa le traiesc si sa citesc despre ele in cartile sau articolele altor persoane.
    Zi faina, draga Elly. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Totul e frumos, vei vedea. N-a mai plouat, s-a oprit exact cand am ajuns acolo :)
      Am publicat partea a doua :)
      Merci, Nice!

      Delete
  16. Da, cum scrie si Nice mai sus, inceputul este promitator, astept continuarea. M-ai facut curioasa :)!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai deja a venit continuarea. Nu va lasam eu sa asteptati prea mult :)

      Delete
  17. Replies
    1. N-a plouat nici acolo, doar a incercat sa picure cateva minute. Daca aveai treaba, in oras fiind, nici n-ai fi observat-o. Ploaia, vreau sa zic. :)

      Delete
  18. si mai departe, cand urmeaza??

    ReplyDelete
  19. Ma lasi in suspan>:p Stii doar ca nu'mi place pentru ca sunt o fire curioasa:)) Astept episodul urmator ce sa fac, dar intrebarea este...cand?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ooo...nu numai curioasa dar si nerabdatoare :)
      Asteptarea ti-a fost rasplatita. Am publicat continuarea :)

      Delete
  20. Aştept continuarea! Mai ales pentru că m-ai făcut curios cu acea fermă din inima Bărăganului, de unde îmi trag eu rădăcinile!
    Numai bine să-ţi fie, dragă Elly! :-)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Alex, ma bucur ca ti-am trezit interesul cu articolul. Am publicat partea a doua deja. De azi-noapte, spre miezul noptii :)
      Multumesc! La fel!

      Delete
  21. O fotografie mi-a aratat aparatul foto cu care ai imortalizat "Colibri de România". Asta unu la mana. Doi la mana Un reportaj interesant, cu vaci si drumuri , masina de politie, o reporterita serioasa la pozat si cu un "va urma" care te suspenda in timp, fara spatiu. Ma duc sa vad si episodul 2. Ne vedem si acolo... :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. O, da! Cu aparatul cei ce mai citesc sunt familiarizati :) E mic-mititel :) Dar voinicel :) Adevarul e ca m-am simtit exact ca un reporter. Eram la fel pregatita. Doar ca nu aveam un reportofon, cum au reporterii acum. Eu m-am pregatit in stilul foarte clasic :) Agenda + pix :)
      Sper ca ti-a placut si episodul doi :)

      Delete
  22. Da, sigur ca mi-a placut. Un sfat (deja imi permit sfaturi...scuze daca deranjeaza), cand mai scri seriale pune un link la sfarsitul fiecarui episod catre episodul urmator si spre cel trecut, asa ajuti cititorul sa navigheze mai repede. Repet, e doar un sfat. In ceea ce priveste reportofonul mi-ai adus aminte de vremuri demult apuse, ca de, am terminat jurnalism si am si practicat vreo cativa ani buni... Dar fuse si se duse, acum scriu doar pentru mine si cei care vor sa ma citeasca. Oricum, agenda si pixul ramane un dulce stil clasic.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Linkul este chiar in prima fraza a articolului :)
      Poate ca-l voi posta si cum spui...ma mai gandesc. Multumesc, nu-i nicio suparare :)
      Pai oricum vizita era filmata si inegistrata. :) Eu mai lipseam cu reportofonul. Aveam microfon si dispozotiv inregistrator, cum am scris in articolul urmator. :)

      Delete
  23. Pacat ca ai prins o zi atat de mohorata! Oricum, important este ca te-ai simtit bine, ca ai invatat lucruri despre care nu stiai destul si mai ales ca ne-ai purtat si pe noi in aceasta calatorie interesanta.
    Cred ca ai avut ceva emotii vazand ca nu mai suna telefonul. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Tocmai, ca vremea s-a imbunatatit si a fost OK. Nu a mai plouat deloc.
      Nu neaparat, stiam ca ne vom intalni dar mi-era teama ca nu ne gasim :))

      Delete