Sunday, May 12, 2013

Parfum de Florar. De salcâm...și de amintiri dragi


Pășeam pe trotuar aproape instinctiv. Preocupată de problemele personale, de tot ceea ce aveam în cap, pe o listă invizibilă dar interminabilă...nu prea vedeam pe unde merg...
După-amiaza plină de soare, adierile rebele ale zefírului și căldura moale de mai, aduceau spre mine zvon de parfum dulceag, îmbătător. Parfum de floare de salcâm. Îl recunoșteam fiindcă mă amețea, ca întotdeauna. Nu prea reușeam să înțeleg însă cum de nu observasem că salcâmii înfloriseră. Mi se părea incredibil pentru că nu mi se mai întâmplase. Ceea ce mă tulbura, mă uimea, era faptul că nu prinsesem de veste la timp. Întâmplarea, surpriza mai degrabă, mă făcea să mă simt o adevărată gură-cască. 

Cum în zona aceea salcâmii în floare mă îmbiau și cum aveam camera foto la mine, am părăsit pentru câteva minute orice gând interior și i-am surprins în câteva instantanee...răspândind parfum de Florar. Parfum de lună mai. 

Astfel am găsit o foarte frumoasă inflorescență solitară...


Apoi am întâlnit un trio luminos, precum trei prieteni cu gânduri curate... Verdele salcâmului era minunat în soarele după-amiezii.


Grupul acesta de flori, de vârste variate, m-a dus cu gândul la o întreagă familie. O familie frumoasă, cu copii, cu bunici...cu tot ce trebuie...


Am mai găsit inflorescențe vizibil mai bogate...după cum salcâmul era mai tânăr...


Dar și o mare bogăție de inflorescențe în arborii mai maturi...


În plină activitate, o albină culegea netulburată polen și nici măcar nu mi-a dat atenție...


La fel ca și oamenii am constatat că unele ramuri erau foarte îndrăznețe. Aveau de câștigat. Mult mai mult soare decât celelalte. Și cer senin...


Aici, m-am gândit că trebuia să fi fost sfatul bătrânilor... Cei mai înalți salcâmi aveau ramuri ce se întindeau cu mândrie și bucurie către soare.


Cam asta am fotografiat, îmbătată de parfumul florilor lor. Poate câteva zile încă, florile aveau să mai fie la fel de frumoase. Salcâmii la fel, minunați, îmbrăcați în hainele de un verde fraged, aproape gălbui, un verde crud.

Până când m-am reîntors acasă nu m-am putut gândi decât că în urmă cu vreo trei ani, din grădini, a noastră și a vecinilor, dispăruseră cam toți salcâmii. I-am tăiat, fiind crescuți la întâmplare și pentru că erau invazivi, chiar foarte... Am păstrat doar unul, la noi, cel mai mic. Poate de aceea anul acesta n-am observat...n-am simțit aroma unică. Aducătoare de amintiri. 

Pentru că mi-am amintit și cum, anul trecut, la început de mai, am fotografiat florile salcâmului supraviețuitor. Eram însoțită, așa cum eram în aproape toate drumurile mele prin grădină. Cum prindea de veste că plec, Tiger era pe urmele mele. Așa și atunci.
Probabil că de acum înainte, la multe lucruri nu mă voi mai putea gândi pur și simplu. Nu mai pot să mă gândesc la florile de salcâm fără să mă gândesc la tine, motănel drag. Și la multe altele ce-mi amintesc de tine... 
În august s-ar fi rotunjit patru ani de când Tiger venise acasă cu mine, într-o zi, și, pur și simplu, ne cucerise pe toți, inclusiv pe Pufi, pechinezul nostru.

Cu mutrișoara lui mai mereu serioasă, privea atunci, odată cu mine, cum soarele se pregătea să apună, în parfum de salcâm, într-un ocean de verde crud... Și mai privea cum eu, culcată în iarbă, l-am fotografiat aici pe el apoi cerul și soarele printre ramurile pomilor azi inexistenți...fiindcă și ei au fost tăiați în toamna trecută...


Salcâmul anului trecut..



 
Cât de mult îmi place mirosul florilor de salcâm, un parfum cu note de salcâm n-am avut niciodată. Mirosul dulce, suav și verde, misterios și fermecător al florilor de salcâm cred că mi-ar putea fi adus în nări, fie iarnă, fie vară, de Eden, de la Cacharel. 

Parfumul floral, edenic, senzual rezultă dintr-o combinație minunată. Astfel notele de vârf citrate de bergamotă, lămâie, mandarină se întâlnesc cu un buchet de tuberoze, floare de rodie, iasomie, nufăr, lăcrămioare, lotus și trandafir ca note de mijloc, conferind prospețime parfumului. 

Baza piramidei notelor parfumate e asigurată din salcâm, lemn de santal, frunze de patchouli și cedru. Parfum al anilor '90, Eden a fost lansat de Casa Cacharel în anul 1994.




Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema Parfumul salcamului îi aparține Simonei.

Au mai scris  astăzi pentru Povestea parfumată următorii:
Mirela, Baghi, Silving, Irealia, Mala, Vania, Vienela, Simona, Sonia, Tina, Lilighurhu, Gabi  Vania,  



46 comments:

  1. Veste de poveste-n poveste ...
    Mulțumesc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc si eu, Doru! Ma bucur ca ai citit mica mea postare :)

      Delete
  2. Dragul de Tiger, parcă ar fi plecat după salcâmii tăiați...Îmi amintesc că și scumpa de Serafinuța a ”plecat” după un brad argintiu, tăiat în grădina socrilor... Nu, nu de noi! Of, nu voi înțelege de ce, dar când am descoperit că nu mai este, m-am gândit automat la Serafina, la frumusețea ei ieșită din comun și chiar a pierit la două luni după acel Crăciun, de care nu-mi amintesc cu drag deloc. Dar iubesc brazii argintii și te rog să iubești parfumul salcâmilor, deoarece Tiger îl iubea, pe Tiger l-ai iubit și astfel, parfumul îți aduce aminte de ceva drag, de ceva care nu a însemnat decât încredere și iubire. Mutrișoara lui frumoasă și serioasă seamănă cu a ta, sper din suflet că nu te superi, dar constat că aveți o expresie asemănătoare, de ușoară resemnare și seriozitate maximă. Mi-e foarte dor și mie de Tiger, și amintindu-mi de marea suferință trăită în tăcere anul trecut, când a murit pisicuța noastră, îmi dau seama ce trebuie să fie în sufletul tău. Și chiar dacă pe Pașa, un motan frumos, persan, l-am dat, căutându-i nod în papură, după două zile, pe Picky și Odin i-am luat de milă, fiind de la o pisică a unei familii cam sărmane, dar curată și de casă. Acum nu i-aș da pe nimic, dar atunci nu făceau decât să-mi amintească de Serafinuța. Va trebui să-ți cauți, peste o vreme, un motănel, altfel îl vei plânge la nesfârșit pe Tiger. Salcâmii îți vor aduce un pui, vei vedea. Eden, ce parfum, mama avea unul, l-a și folosit mult timp. Te îmbrășițez cu drag!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da...Asa cum tu vei asocia mereu acel Craciun cu disparitia Serafinei, asa voi asocia eu pentru totdeauna Pastele de anul acesta cu disparitia lui Tiger. :( Nu, salcamii doar mi-au amintit de plimbarile cu el...de faptul ca anul trecut chiar avusesem un fel de sedinta fotografica pe sub salcamul plin de floare...in prag de inserare...
      Cum sa ma supar ca ai spus ca intrucatva expresia fetei poate ca ne seamana? Cred ca ai dreptate. Tiger era un motanel mult prea serios pentru tagma pisiceasca. Nu stiu de ce, de micut a fost astfel. Si iubitor, exagerat de iubitor...cum n-a mai fost niciunul inaintea lui. Ne intrase in inima tuturor. Si nepoata mea l-a plans...
      Voi incerca sa caut un altul. Deocamdata nu. Locul lui nu va putea fi luat atat de repede de un alt pisoias.
      Multumesc mult pentru cuvintele mangaietoare, Mirela! :)

      Delete
  3. Cum incap intr-o poveste un tigrut, un salcam si un parfum...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Au avut loc in sufletul meu...:) Era imposibil sa nu incapa si intr-o poveste :)
      Merci, Adelina :)

      Delete
  4. Cât de "umani" sunt salcâmii tăi... Poate de aceea povestea este plină de viață. Îți mulțumesc.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa mi-au aparut...Si eu am fost umita cum, deodata, mi s-a relevat acest lucru. Multumesc, Sonia!

      Delete
  5. De un timp mi-a trecut in blogroll "Micul print"(http://www.miculprint.go.ro/cap21.html); e pacat ca se invata la scoala...; avem impresia ca stim/cunoastem...

    [...]Dar daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina.

    Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-al tuturora. Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Al tau ma va chema din vizuina, ca o melodie. Si-apoi, priveste! Vezi tu, acolo, lanurile de grau? Eu nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist! Tu ai insa parul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei fi imblanzit! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine. Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau ...
    Vulpea tacu si se uita indelung la micul print
    [...]

    ReplyDelete
    Replies
    1. As vrea sa cred ca sufletelul acela in blanita tigrata simtea cumva similar...si gandea cam cum gandea vulpea Micului Print.... Ca eu eram Micul sau print.. Asa as vrea sa cred.
      Multumesc mult!

      Delete
  6. Amintirea frumoasa a pisicii iubite si parfumul efemer a salcamilor in floare. O combinatie romantica si melancolica.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca ti-a placut, Gabriela. Multumesc mult :)

      Delete
  7. Imagini calde și parfumate: atât cele ale salcâmilor, cât și cele ale amintirilor...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Toate cele din jurul nostru sunt generatoare de amintiri... Si eu sunt un fel de jurnal viu...nu stiu unde au sa mai incapa atatea...cred ca va trebui sa le arhivez pe unele dintre ele....inca n-am gasit programul potrivit dar caut :)
      Multumesc, Lili!

      Delete
  8. Lecţii de viaţă ieşite dintre flori de salcâm.
    Cred că ţi-e foarte greu că l-ai pierdut pe Tigrişor, dar măcar amintirile frumoase au rămas.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Lectii de viata sunt peste tot in jurul nostru. Trebuie doar sa le vedem :)
      Foarte greu :( Am inceput sa-l visez...in timpul acela putin pe care-l dorm... Merci, Andreia!

      Delete
  9. Cum le-ai împletit pe toate - imagini, parfum, cuvinte - cu lumină și căldură într-un text bun vindecat suflete... Să-ți stea liniștea aproape, la nevoie.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ca sa fiu foarte sincera, am incercat ceva nou. Am scris multe povesti de iubire mai mult sau mai putin fericite... M-am gandit ca poate va placea si o alta abordare a unei povesti. Un fel de film...nefilm... cu flori, frunze si-un motan...toate parca mult prea umane. Sau poate ca asa si sunt dar n-am avut eu ochi pana azi sa le vad astfel...
      Multumesc mult. Sper si eu.

      Delete
  10. Ai dat viata acestei postari. Toate in jur par atat de umane.Toate in lumea asta sunt trecatoare, unii pleaca mai repede altii mai tarziu. E pacat pentru cei tineri ca pleca prea repede, fie ei oameni sau pisici, e pacat sa pierdem prieteni, fie ei oameni sau pisici, dar raman amintirile. Tu ai asociat una dintre amintiri ale dragului Tiger cu mirosul de salcam, frumoasa amintire, desi in acest context e trista.
    Elly draga, te imbratisez si iti trimit un gand bun!

    ReplyDelete
    Replies
    1. E drept...raman amintirile si fotografiile... Asocierea s-a facut instantaneu.
      Multumesc, draga Tina!

      Delete
  11. imi pare rau! :(
    stiu ca nu e deloc placut....
    pop si zi faina!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase, Geanina. Te pup si eu.

      Delete
  12. Un prieten isi gaseste mereu loc in amintirile noastre. Dragostea e nemuritoare.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Chiar si un mic prieten cu patru labute... Merci, Robert!

      Delete
  13. Miros dumnezeieste acesti salcami... parca doar privindu-i le simti mireasma...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si mie imi place mirosul florilor lor foarte mult... Merci, draga mea.

      Delete
  14. Foarte frumoasa povestea ta, ca si imaginile, pacat ca nu transmit imaginile si parfumul, insa cu siguranta memoria mea olfactiva il simte. Sa ai o saptamana cat mai frumoasa!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ar fi minunat ca imginile virtuale sa imprastie si parfum... Si eu visez asa ceva. Multumesc!

      Delete
  15. Cate amintiri intr-un singur articol...unele parfumate, altele atat de triste. Sunt foarte frumoase florile de salcam, citind si admirand fotografiile aproape le-am simtit aroma unica. Sunt sigura ca iti este foarte greu inca, cum sa-l uiti pe micutul Tiger? :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa sunt amintirile. Si mai parfumate, si mai triste...
      Foarte greu, Nice. Am inceput sa-l visez noaptea sau visez motanei mici, foarte mici :(

      Delete
  16. Aseara m-am oprit si am pozat niste salcami.Mirosul imi aminteste de gogosile din copilarie.Pentru mine primavara trece,odata cu trecerea florilor de salcam.O saptamana rodnica,ca ai multa treaba dupa cum vad.Te pup

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am treaba mereu :) Asa este cand stai la casa, cu gradina si toate cele :)
      Multumesc!

      Delete
  17. Ah,ce bogatie covarsitoare de frumusete!
    Stii, eu nu vreau animale.Am avut,ba mi-a ramas si pisica adunata de pe drumuri in studentie,la mama in Ro.Dar n-am puterea sa le vad cum dispar,nu mai vreau, stiu ca aduc multa bucurie,dar si cand vine momentul ala,eu prefer sa evit,asta e.Asa ca noi ne-am promis ca nu vom avea caine,pisica,purcel,papagal,nimic.Pe langa faptul ca nu mai ai independenta cand vrei sa pleci pe undeva.Nu inseamna ca nu imi plac,dimpotriva.Dar le pot indragi de departe,fara implicatii.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deocamdata nu vreau alt motanel, caci doar motan vreau. Astept sa ma obisnuiesc cu gandul ca Tiger nu mai este. Asa este, disparitia e dureroasa. Dar acum, a fost mai dureroasa ca oricand. Am tinut foarte mult la el. Era deosebit din multe puncte de vedere. La mine e mereu cineva acasa. :)

      Delete
  18. Offf...Tiger iti va ramane in suflet...eu nu am luat nici acum alt catelus...imi sunt dragi, dar nu pot...
    Frumoasa povestea si fotografiile o ilustreaza minunat!
    O saptamana frumoasa, Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa e, Nicole. Nici eu nu sunt pregatita sa iau alt motanel. Vreu unul mic-mic. Si daca s-ar putea, gasit pe strada. Cum fost si Tiger. Cred ca e o poveste mai neobisnuita...dar am incercat altceva.
      Multumesc.

      Delete
  19. O experiență asemănătoare de surpriză am trăit și eu, când i-am observat anul acesta de la geamul unei mașini răsărind cucerind cerul. Fotografiile îmi plac tare mult, cât și analogiile, reflecțiile făcute. Am rezonat cu fiecare trăire zugrăvită aici, de fapt, mai puțin cea cu Tiger, și mi-am amintit cât de bine e să te întinzi pe iarbă și să te lași îngropat de parfumul acesta sinucigaș. Îți doresc o săptămână frumoasă și numai bine! Cu drag!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Simona...am avut timp putin...si inca n-am ajuns la tine. Sper sa se intample. Multumesc. Un gand frumos din partea mea :)

      Delete
  20. Of, bietul Tiger...Amintirile uneori sunt asa de dureroase...Nu poti sa-ti inchipui Elly cat de rau imi pare:(.
    Te pup si iti doresc o saptamana cat mai parfumata!
    Si eu ador mirosul florilor de salcami. Este divin, insa din pacate la mine in oras n-am observat prea multi salcami.

    ReplyDelete
  21. Cu evocarea ta, cu minunatul parfum al salcamilor si cu fotografiile tale, m-ai facut sa-mi amintesc de catelusul meu drag, care e in raiul animalelor, poate acum se joacă cu Tiger al tau.
    Sa ai zile frumoase, Elly !

    ReplyDelete
  22. Tigrisor si parfum de Rai.......

    ReplyDelete
  23. Se pare că mirosul florilor de salcâm îţi evocă cele mai multe amintiri.
    Cu toate că sunt foarte exigent în acest domeniu, trebuie să recunosc că aroma lor e deosebită.

    ReplyDelete
  24. E parfumul datator de viata, e arborele energiilor pozitive, al reenergizarii propriului EU ! Nu in van ai vorbit despre o felina cu nume de felina, nu in van ai asociat salcimul cu animalul! De aici iese ceva, altceva...si va fi bine, eu sunt convinsa de asta!

    ReplyDelete
  25. Nu ne-ai lasat sa ne bucuram in tihna de parfumul uimitor raspandit de salcamii mai tineri sau mai batrani, de cei harnici sau mai putini harnici. M-ai intristat amintindu-mi de pisoiul tau pierdut, m-ai intristat aratandu-mi poze cu el.

    ReplyDelete