Tuesday, January 22, 2013

Noaptea e întotdeauna un sfetnic bun


Vladimir Volegov - Thoughts of Springtime
Azi se liniștise oarecum când o sunase și-i spusese că n-o să se poata vedea atunci fiindcă va fi câteva zile plecat în afară. De câteva zile avea un puternic stres cauzat de ceea ce era o revedere grea, programată de aproape o săptămână. Din lipsă de corelare, chiar a "programatorului", nu se mai întâmpla. Era amânată sine die. Mai bine, fiindca avea și mai ales n-avea dispoziție pentru acea revedere pe care nu o putuse refuza. Era chiar grea și n-avea poftă de amintirile și de regretele lui. Tardive.

Inși care încercau să-i încurce viața mai existau. Un altul care încerca, așteapta de ani întregi să obțină ceva ce nu reușise cândva. Crezând și regretând că fie n-a făcut pasul potrivit ci un altul dovedit greșit în timp, fie n-a insistat îndeajuns atunci. Și se tot invita în viața ei, agățându-se de diverse ocazii. Parcă îi era mila de el să-i spună drept în față că pierde timpul deși îi dădea continuu de înțeles asta, într-un mod fin, delicat și elegant, așa cum îi era ei felul. Câta vreme răspunsul nu părea însă un "nu" brutal, omul percepea asta ca pe un soi de invitație. Și încerca și iar încerca...și iar... Se plictisise de insistențele lui, de el. Era de fapt un om bun, foarte bun și care o iubea dar care din punctul ăsta de vedere ei nu-i spunea nimic. Totuși a acceptat sa o sune din nou a doua zi, să-i spună dacă îl va însoți într-o ieșire scurtă, foarte scurtă. Ieșire pe care i-o cerșea de câțiva ani. Chiar i se făcuse milă...dar nu mai mult de atât.

După-amiaza, târziu, a sunat-o o amică. Care se gândise la ea când o recomandase unei cunoștințe pentru un job despre care nu prea știa să-i dea amănunte. Și-i lăsase un număr de telefon îndemnând-o s-o sune imediat pe respectiva. N-a sunat atunci, seara, din mai multe motive. Nu era disperată dar nici nu voia să pară, nu știa dacă vrea acel job fiindcă nu părea prea bine plătit, și parcă nici nu se simțea pregatită pentru o asemenea schimbare. Pentru că însemna un cu totul alt mediu, un alt specific...o cu totul și cu totul altă lume. De care nu-i era teamă deloc, nu șovăia, însa prefera să aibă puțin timp să se obișnuiască cu gândul. Dacă și a doua zi va fi gândind, simțind la fel... poate că nu trebuia făcut nimic în acea direcție. Noaptea e întotdeauna un sfetnic bun.

Încă îi zburau prin cap, ca aeroplanele, tot felul de gânduri, când sună din nou telefonul. 
Un altul care avea impresia că niciodată nu este prea târziu să reînnozi ceva rupt. Îl cunoscuse cu vreo 4 ani în urmă. Îl plăcuse, chiar se gândise că poate ieși ceva. Însa el venea și pleca atunci când credea el. Se întâmplase asta vreo trei sferturi de an. Pâna ce își daduse seama, așa spunea, că are nevoie de timp pentru el, pentru carieră, pentru doctorat, pentru schimbarea job-ului, pentru orice, numai pentru ea nu... Când în urma cu aproape un an o sunase, crezuse că nu aude bine. O sunase cerându-și scuze. Mii de scuze. Că fusese un prost, că el crezuse că altceva era mai important atunci dar realizase că se înșelase. Și realizase între timp ce femeie minunată era.  Ei însă...nu-i mai trebuia. Era prea târziu. Și i-a spus-o iar el n-a înțeles. Așa că tatona din timp în timp terenul. O dată la 2-3 luni. Propunând diverse. Acum, de pildă, că vrea să vină s-o vadă sâmbată. Așa, dintr-o dată. A făcut-o sa râdă. În hohote. Când îi păsa ei...nu venea. Așa...deci nu se putea sâmbată...atunci are s-o mai sune...  
Amuzant era că nu renunța.

Acum avea și mai multe gânduri...mult prea multe. Nici să se mai gândească la ele nu se mai simțea capabilă.
Și fiindcă ziua nu se sfârșise, s-a trezit și cu un SMS. "Salut! Ma gândesc la tine, te visez mereu, dar niciodată cu părul lung. Nu mai zici nimic. Aș vrea să te văd. Vii la o cafea?" Alt defazat...

Nu era decât ora 22,00 când cea mai bună prietenă s-a gandit și ea să o sune. Să-i propună o ieșire împreună, la munte. Curand, încă nu era sigură pe dată dar cam în maxim două săptămâni. Și voia să o obișnuiască cu gândul fiindcă o cunoștea că nu acceptă nimic cu ușurință.
Față de tot ceea ce i se propusese toată ziua parcă asta era cea mai interesantă propunere. Dar care nu mai știa cât de realizabilă va fi dacă va accepta acel job...fiindcă nu va mai avea timp.

Uneori treceau zile întregi și n-o suna nimeni. Azi o sunaseră prea mulți. Simțea cum toate i se învălmașeau în cap într-un iureș nebunesc...  Propuneri, dorințe, regrete, întâlniri posibile, imposibile, sentimente atât de amestecate și contradictorii încât, când, în sfârșit, într-un tarziu, a reușit să pună capul pe pernă...și-l simtea greu și uriaș, cam cat globul pamântesc. O durea mulțimea de gânduri...





36 comments:

  1. Parca e mai bine cand nu suna nimeni dacat cand suna prea multi. Stai si rumegi numai gandurile tale, nu trebuie sa te framanti si pentru problemele altora. Poate parea egoism dar mi se pare mai sanatos. Si daca cineva nu te suna sa te intrebe daca ai tu probleme de ce sa sune cand are el probleme?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Telefoanele astea se cam chema ca erau "de bine", intr-un fel sau altul. Nu in sensul de a scapa de problemele personale erau.
      Dar se mai intampla sa fie si cum spui tu. :)

      Delete
  2. Sper ca este o "poveste" si nu este o "frantura" din viata ta! Sau ma însel?
    Cum ar fii... noaptea este un sfetnic bun dar acest sfetnic poate sa-ti consume teribil de tare energia de care ai nevoie ziua!
    te pup draga mea!

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Nu spera si nu ai teama...
      Nu e intotdeauna sfetnic bun...se stie...

      Delete
  3. Lucrurile nu par atat de usoare... sunt motive care te fac sa renunti sau te pun in dilema.
    Sunt persoane care te fac sa fii confuz si sa nu stii ce vor de la tine sau cum vor reactiona, si, totusi ii cunosti in niste circumstante, nu neaparat ca ai avut alte experiente de genul, ci chiar ii cunosti destul de bine.
    Relatiile prin telefon sunt foarte formale, de curtoazie, de bonjour, ca doar nu l-oi suna pe om sa il injuri, desi nici asta nu ar fi o surpriza in ziua de azi.
    Iti pun piedici, nu temerile tale, ci felul in care i-ai perceput pe acei oameni. Stii cum reactioneaza cu altii, stii cum au mai reactionat cu tine in situatii similare. Iar, daca ai bun simti le raspunzi la telefon. Parca esti incantat, pentru ca ai vrea sa comunici cu oamenii, dar esti totodata si confuz ca nu stii la ce sa te astepti. Ca multi sunt oamenii surpriza :D
    Sunt multi care "te invart pe degete" cum vor ei sau creaza niste situatii in carer sa simti un disconfort.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt doar telefoane de la prieteni, amici, oameni cunoscuti in deja zeci de ani...cu o singura exceptie. Deci sunt verificati in timp. Dar cand se intampla o asa avalansa oricine e tentat sa nu mai stie ce sa faca. Sa-si doreasca sa nu mai sune niciun telefon...

      Delete
  4. Nu stiu cum te simti tu, sau cum percepti tu toate aceste semne, dar eu uneori am impresia ca traiesc intr-o perpetua noapte din care astept sa ies pentru a constata daca a fost sau nu un sfetnic bun. Parca dorm si dorm si ...dorm, iar sfaturile nu mai vin odata...

    ReplyDelete
    Replies
    1. E o vorba din batrani... Mie nu mi s-a intamplat ca dupa o noapte sa iau neaparat hotarari bune. De cele mai multe ori proaste ;) Doar am avut timp sa ma obisnuiesc cu gandul ca o sa iau o hotarare proasta...sa ma impac cu mine insami. :))

      Delete
  5. De fapt, somnul e un sfetnic bun. Totuşi, uneori nu-i de ajuns şi, după ce ai dormit bine nopţi la rând, tot nu ţi-ai limpezit opţiunile.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Noaptea in sensul de somn...Nu asta conteaza. :)
      Important e ca nu e intotdeauna...cum zici si tu.

      Delete
  6. Deci urmeaza o noapte de stat la sfat cu ea insasi. Ziua a fost plina de contacte. A fost o zi interesanta care i-a deschis un sir de optiuni iar ea trebuie sa aleaga. Uneori si cand ai multe optiuni nu poti alege, pentru ca sunt nepotrivite. Astept sa vad ce o sfatuieste noaptea. :)
    Sa ai o seara si o noapte frumoasa, Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Era un lucru...cel mai important, oarecum vital. Pe acela...
      Multumesc, Gabriela.

      Delete
  7. Off,off.Ce ai nu-ti convine si ce-ti convine ,nu ai! Zic bine?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca te referi la relatii...asa se intampla de obicei. Zici bine :)

      Delete
  8. noaptea e un sfetnic bun daca ii acceptam sfaturile :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu chiar intotdeauna. Mai depunde si de ce influenta are noaptea. Unii oameni traiesc noaptea...nu prea dorm... nu stiu daca la ei se aplica :)

      Delete
  9. Trebuie sa intuiesc daca e si un pic povestea ta...
    Eu iubesc noaptea si cred ca si ea pe mine....;)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ceva-ceva este ;)
      Stiu...pentru ca atunci cand sunt eu treaza, constat de multe ori ca esti si tu... :)

      Delete
  10. Multa lume nehotarata, care vine, pleaca, isi aduce iar aminte de tine. Important e sa-ti lase timp de gandire, sa stii tu ce(pe cine) vrei.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Cam asa ceva. Unii au intentii foarte bune. Altii dorinte... E greu sa fii la mijloc. Timp imi pot lua cat vreau. Se poate inchide telefonul. ;)

      Delete
  11. Uneori, noaptea e și un sfetnic rău. Îți dă timp să-ți clocești gândurile, sentimentele, dorințele, și dimineața iei cea mai nepotrivită hotărâre, pe care, apoi, o regreți. Mie mi s-a întâmplat.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Uneori, asa e sunt cazuri in care "pui tara la cale" tu cu tine.Si a IIa zi iei decizia cea mai proasta.

      Delete
    2. Vad ca ati ajuns la o intelegere :)
      Zina, ai dreptate, foarte des se intampla si asa ceva. Si mie.

      Delete
    3. @joculet...Asa este. Cum spuneam mai sus, se intampla sa nu fie sfetnic bun. Deloc.

      Delete
  12. Oare de ce atunci cand avem cu adevarat nevoie nu suna nimeni? Macar sa intrebe "ce faci"?
    Iar cand avem nevoie de liniste, de un moment doar cu noi insine se gasesc toti sa sune si sa ne transmita amalgamul lor de energii de tot felul..

    ReplyDelete
    Replies
    1. Fiindca asa e viata. Cu suisuri si coborasuri...din pacate....

      Delete
  13. Nimeni nu suna exact in momentele in care ai cea mai mare nevoie.
    Un buna, ce faci ar fi de ajuns.
    Dar ce sa faci asta e viata.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu n-am uneori chef nici macar de atat :)
      Nu ti se intampla?

      Delete
  14. Exact...nimeni nu suna cand ai nevoie! Mai ales cand ai mare nevoie de acel telefon!
    Exceptie mama. Cel putin in cazul meu :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :)
      Da...cand asteptam sa sune cineva si nu suna, e foarte greu. Stiu...
      Mamele sunt mame :)

      Delete
  15. @hapi2233 asa e mama si in general cei din familie apropiati.

    ReplyDelete
  16. Hm... O fi noaptea sfetnic bun dar fata din poveste ar trebui sa aleaga vacanta la munte: aer curat, liniste mai des... si gandurile se limpezesc, ideile se contureaza. Distantandu-se de “problema” ar putea sa gaseasca rezolvarea... Tot rumegand gandurile in gol nu rezolva nimic. Un loc de munca unde nu a simtit din prima clipa ca ar vrea sa mearga poate sa astepte... mai ales ca e “cu recomandare”... Sau, alege sa se “ingroape” in munca si sa “cada din picioare” de oboseala...
    Neavand pofta de amintirile si regretele lui de ce ar accepta o intalnire? Doar pentru satisfactia de a-i spune ca “e prea tarziu”? Vrea ea vreo explicatie? Ar trebui sa raspunda la intrebarea: ce ar rezolva o explicatie? Cel mai sanatos ar fi ca trecutul sa ramana in trecut...
    Dar oamenii aceia nu vor sa-i incurce viata! A dori sa faca parte din viata ei inseamna altceva – as zice... iar daca ea nu-i vrea nu trebuie “sa le dea de inteles” ci sa le spuna clar, dar cu grija, ca nu ii vrea in viata ei altfel decat ca prieteni, nicidecum ca iubiti! Pentru ca de nu le spune clar = fara echivoc unii ar putea “traduce” ca nu-i “vrea” dar nici sa plece nu ii lasa...
    In dragoste nu e loc de greseli! Greselile, chiar iertate, lasa rani adanci si un soi de neincredere, in viitorul cuplului. Prin acele rani dragostea se “scurge” incet dar sigur...
    :) Un fel de concluzie: texte avem cu totii, dar in situatii date ne descurcam... ca fata din poveste (asta cand nu stim foarte sigur ce vrem)
    Un cinic ar spune: orice ar alege tot gresit va alege :)
    Noapte linistita, Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu e liniste cand mergi cu altii...si cand muntele nu e cea mai fericita alegere. Si mai e si iarna, se sta mai mult in hotel sau ce-o fi. Nici locul nu-i cel mai grozav dar nu mai spun care este...
      Nu-i timp de stat cu ganduri proprii. Oricum, muntele ala e peste ceva vreme...nu-s toate deodata. Job-uri nu se gasesc...ar fi bine macar de vazut cam care-i treaba pe acolo. Nu e cazul de facut mofturi. Cam deloc :)
      Pentru ca intalnirea aceea ar putea incheia ceva...necesar. Dar nu va mai fi...cred.
      Uneori, unor oameni, e greu sa le spui brutal ceva. Pur si simplu fiindca sunt oameni extraordinar de buni si simti ca i-ar durea. Pana la urma trebuie sa inteleaga si din apropouri.
      Cand eu spun ca pentru multe lucruri e tarziu in viata...asa este. A fost o vreme cand l-a asteptat pe respectivul...acele cateva luni. Prostia lui a stricat totul. In general prostia, incapatanarea barbatilor distruge multe... Culmea e ca acesta recunoaste ca e asa....ca a fost un prost... Degeaba...e prea tarziu.
      Alegerea e ca la unele jocuri. Anumite optiuni setate...le exclud pe altele... posibile. :)
      Merci, Diana :)

      Delete
  17. Mie nu imi place sa ma uit in spate, sa plang dupa ce ar fi putut fi, dar nu a fost. Nici nu am suportat vreodata barbatii insistenti, care nu vor sa priceapa ca NU inseamna NU. Daca eram in locul fetei, plecam la munte fara ezitari. Si cine stie? Poate acolo va avea sansa sa cunoasca pe cine trebuie.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Muntele nu era a doua zi...iar barbatii, de fapt n-o mai intereseaza. Daca o interesau...alegea vreunul fiindca ar mai avea si alte oferte... ;)

      Delete