Sunday, September 23, 2012

Blue Butterflies


Uitasem. Uitasem cu totul ce inseamna sa-ti fie foame. Au fost de-ajuns cateva priviri si vraja s-a lasat. Atat de puternica incat niciodata, cand eram impreuna, nu-mi aminteam ca trebuia sa mai si mananc ceva. Daca tu nu m-ai fi intrebat cand si cand: "Vrei ceva?" nici nu mi-as fi amintit.
Nici nu aveam timp sa-mi aduc aminte. Nu aveam timp pentru ca, din ziua aceea, hrana mea erai tu. Eram prea ocupata cu tine. In toate gandurile mele traiai, locuiai doar tu. Cu drepturi depline.
Ma durea fiecare clipa, o dulce durere. Ma durea pana la lacrimi. De fericire... 
Aproape ca nu mancam, nu aveam nevoie de nimic, decat de ochii tai caprui...sa ma inec in adancul lor, sa ma îmbat de fericire, in parfum de fericire. Nu aveam nevoie decat de
imbratisarea ta si apoi sa urmaresc, atent, cu un deget, conturul tribalului negru-albastrui de pe bratul drept. Aveam nevoie doar sa-ti mangai urechile perfecte si, ca pe-un tobogan fermecator, sa-mi lansez, cu încetinitorul, aratatorul pe panta, la fel de perfecta, a nasului tau...
Si sa te aud zambind. Ori razand de cate ori spuneam cate-o traznaie. Si spuneam multe...si radeai, si radeam mult.

Aveam nevoie de atat de putin! Doar sa te privesc, sa te ascult, sa ma atingi, sa te ating...
Perpetuu cu nelinistea, cu tremurul si timiditatea primei intalniri chiar si dupa destul de multa vreme. Si cu hoarde de fluturi in stomac. De fapt, poate ca de aceea nu mancam. Fluturii nu ma lasau.  Zbenguiala lor continuă nu mai lăsa loc altor senzatii.
Daca te-as intalni ar trebui sa-ti dau o veste care nu e tocmai buna. N-au plecat. Sunt tot acolo, desi, numai Dumnezeu stie cat m-am straduit sa-i alung. Ceva mai linistiti astazi, parca nu mai zboara cu aceeasi euforie...dar tot acolo sunt. Le-am soptit ca ai plecat si ca mi-ai risipit inutil iubirea. N-au parut sa fi auzit. Le-am strigat, cu durere apoi, acelasi lucru. Nimic...N-au auzit sau n-au vrut sa-mi auda plangerea. Cred că, pe langa ca-s nelinistiti si incep sa se agite de cate ori imi aluneca gandul la tine, sunt putin cam surzi. Adesea ma gandeam cum arata, vrand sa le fac portretul robot si mi-am imaginat, nu stiu de ce, ca trebuie sa fie albastri, un albastru-bleu metalizat, obligatoriu metalizat...asa ii vedeam, asa ii vad. Erau albastri, trebuia sa fie albastri fiindca aveam nevoie de speranta ca de aer. De multa, de infinita speranta. Ca sa pot trai, ca sa pot visa... Fluturi albastri si surzi. Surzi la orice durere, orice suferinta. Bieti fluturi fara vreo vina...Nici macar ca nu-mi era foame.

Stii? Interesant era ca nu trebuia să faci nimic. Era de ajuns sa existi ca sa exist si eu...ca sa traiesc...ca sa simt ca traiesc. Nu erai perfect, nici pe departe. Daca ai fi fost...atunci pentru ce te-as fi iubit? Poate ca tocmai pentru asta te si iubeam...te inca iubesc... Nu, n-aveam nevoie de hrana. Hrana mea erai tu...

Mi-e dor de acele zile...de tine...
Cand eram cu tine...eram eu. Umbra tristă, ce a uitat a zambi si care se prelinge azi prin zile nu mai vrea sa stie de mine. Nu ma mai recunoaste, a lovit-o amnezia. Probabil pentru ca eu nu mai sunt eu. M-am resemnat. O las pe ea sa faca tot ce crede ca e de facut. Chiar daca, deocamdata, nimic nu mai e de facut, de întamplat. 

Butterflies in my stomach...Mi-i imaginam albastri si se pare ca nu sunt singura.
Hanae Mori
Si japoneza Hanae Mori a incercat, cred, sa-si imagineze cum arata acei fluturi. I-a vazut in toate culorile: roz, galben, rosii dar mai ales...albastri. Imbracati in miresme dulci de fructe de padure. Si asa a creat Eau de Parfum Spray Blue Butterfly for Women.
I-a "vazut" inca din 1995, cand a creat Blue Butterfly, un parfum cu note de baza patrunzatoare, indraznete, orientale, de lemn de santal, cedru Virginia și lemn de trandafir brazilian, care-i confera un caracter usor picant, luminos. Notele de mijloc de iasomie, ylang-ylang, trandafir si bujor captiveaza, la randul lor. Aflate intr-un cosulet plin de coacaze negre, fragi mure si afine, notele de top fac ca Blue Butterfly sa fie in acealsi timp un parfum fructat foarte placut, subtil. Notele de top il fac potrivit atat primavara cat si vara sau pentru o iesire nocturna. Nu este un parfum meschin... cu el te simti seducatoare, romantica...iremediabil indragostita ...
...................................................................
Imi dau seama ca n-am nici cea mai vaga idee ce mai faci... Ducem existente in paralel. Atat de in paralel ca nu mai stiu absolut nimic, nici daca ti-e foame, nici daca ti-e sete, nici daca gandul ti se mai intersecteaza fugar cu gandurile mele telepatice, nici ce mai privesc ochii tai caprui. Dupa cum spune o teorema de căpătâi a geometriei, doua drepte paralele nu se intalnesc niciodata decat poate in punctul acela numit infinit. Stiu ca ne vom intalni candva. Asa ca iti dau intalnire acolo. La infinit...




Această poveste despre Parfumul ochilor căprui, a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, pe o temă propusă săptămâna aceasta de Pandhora.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată, pe tema propusă de Sara, următorii:
Mirela, CARMEN, Pandhora, OchiiVerzi, Silving, Minnie, Sara, Lili, Diana, Gabi, Vero,  Daurel,   Lolita, 


38 comments:

  1. The blue butterfly don't hurts...
    Si nici iubirea nu ar trebui sa doara!
    Iti simt vibratia sufletului ranit si praful care încearca sa se aseze peste el, praful uitarii! Nu îl risipii, este cate-o data ca un balsam ptr suflet!
    Te pup Elly! O seara faina!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu e usor. Nici uitarea nu vine... desi o astept...
      Multumesc, Minnie :)
      O seara frumoasa!

      Delete
  2. "te inca iubesc" si intalnirea in infinit...
    e atat de dureros...
    eu cred,simt ca acel infinit e mai aproape decat iti imaginezi...
    ai scris cu sufletul in lacirmi...de le-ar simti si acei ochi caprui...

    ReplyDelete
    Replies
    1. N-au ce sa simta... Sunt departe...
      Multumesc, Pandhora!

      Delete
  3. Emotionant.Numai cineva foarte sensibil si foarte indragostit( chiar si convalescent fiind) poate scrie asa.Si pentru mine dragostea are culoare albastra, cu fluturi sau nu, cu lacrimi sau hohote de ras.Dragostea ar trebui sa fie numai bucurie.Dar mai bine sa fie si amara, cu gustul sperantei pierdute, decat sa nu fie deloc...

    ReplyDelete
    Replies
    1. "Decat sa nu fie deloc"... Si asta e adevarat.
      Dar decat asa, parca mai bine nu.
      Iti multumesc, Adelina!

      Delete
  4. Cineva îmi spunea recent ”Măcar de-aș fi îndrăgostită, dar nu sunt!!...Și simțeam o mare dezamăgire în tonul vocii ei.
    Tu ești o veșnic îndrăgostită, fluturii, aparent liniștiți, o vor lua razna la cea mai mică aducere aminte...Și habar nu aveam că ochii căprui sunt responsabili de zburătăceala albastră.
    O mare dragoste nu trece decât cu o altă mare dragoste. Nu știu cine-a spus-o, dar mulți îi dau dreptate. Va veni o alta și fluturii se vor reactiva, poate în roz, orange sau violet, o să vezi. Ca parfumul doamnei Mori. Care e foarte vesel.
    Frumoasă poveste! Prima dată am crezut că vei scrie despre niște ochi albaștri. M-a derutat titlul. ;)
    Ochii căprui știu, dar tac. Alții vor vorbi în locul lor, vei vedea. Există un singur ”dar”...să vrei și tu asta. DAR...oare vrei?!
    O săptămână minunată să ai! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deocamdata...nu vreau nimic. Nu pot sa vreau nimic. Nu mai pot...
      Multumesc, Mirela!

      Delete
  5. Foarte frumos ai scris,ca de obicei,dar iar trist,merită ochii astia caprui atata tristete? Mai ales ca nici habar nu au de fluturii tai.Spun si eu ca si Mirela,trebuie sa mai fie altcineva cu alti fluturi,in lumea asta mare,care sa-i inlocuiască pe astia albastri.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu iubim pe cineva fiindca merita, de cele mai multe ori. Iubim fiindca iubim. Eu nu vad iubirea ca pe un schimb perfect reciproc. Nici n-ar putea fi. Intotdeauna unul iubeste mai mult. Poate ca este dar daca nu ma intereseaza... Trebuie sa mai treaca mult timp...

      Delete
  6. Se spune ca "Relatiile sunt ca sticla. Uneori e mai bine sa o lasi sparta decat sa te ranesti mai rau incercand sa o lipesti la loc."
    Nu merita sa plangi pentru nimeni, pentru ca cine-ti merita dragostea, nu te face sa plangi.
    Frumoasa poveste, Elly draga! Parfumul lui Hanae Mori nu-l cunosc... îl voi cauta, pentru ca m-ai facut tare curioasa cu descrierea prezentata.
    Noapte buna si vise dulci! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu depinde de mine...e ceva care ma depaseste, Carmen, draga.
      Ma lupt de mai mult de un an cu starea asta si...nimic.
      Multumesc mult pentru cuvintele frumoase!

      Delete
  7. ai scris frumos! :)
    cu siguranta exista hoarda de fluturi geamana hoardei tale de fluturasi pe undeva...:). tu trebuie doar sa-i lasi sa zburde pe ai tai :P.
    te pop!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Offf... Sunt liberi...ca fluturii. Numai ca n-au chef sa plece...
      Merci, draga mea!

      Delete
  8. Mi-a placut enorm aceasta asociere cu fluturii albastri, speranta, aer. Fluturii sunt atat, dar atat de frumos incat nu ar trebui sa semnifice durere, tristete sit totusi uite ... uneori sunt cei mai potriviti pentru a defini, contura un sentiment, o traire. Asa cum in aceste momente, fluturii sunt tristi, undeva, candva vor fi veseli si atunci isi vor imprastia parfumul peste intreaga lume.
    O zi frumoasa iti doresc si mereu un zambet pe buze!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu sunt la fel de optimista desi mi-as dori... Cat despre zambet. Doar pentru altii :) De zambit zambesc, dar parca nu sunt eu...nu stiu daca intelegi.
      Multumesc mult :)

      Delete
  9. wow, melodia se muleaza perfect cu fiecare cuvant. Ai scris atat de frumos…
    (deci, ma chinui zi de zi sa-mi spun parerea la postarile tale si ceva se intampla ca ma deconecteaza si …:) sunt simplyuniqueword :D
    …Melodia este incredibil de frumoasa…. multumesc pt ca mi-ai facut dimineata mai frumoasa si nu regret ca a fost prima postare citita imediat ce m-am trezit:P

    ReplyDelete
    Replies
    1. Stiu ca tu esti, Luiza (Lulu) :)
      Nu stiu de ce te deconecteaza. In ce fel? Cum? Nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva. Pe niciun blog. M-ai facut curioasa.
      Melodia e a celor de la Directia5. Au cateva melodii exceptionale, acustice.
      Mai am una la o postare: http://dragosteoarba.blogspot.ro/2012/09/cuvinte-cu-parfum-de-fericire_2.html
      E si mai frumoasa melodia de acolo. Mie asa mi se pare.
      Multumesc mult! Pentru tot ce-ai scris si, mai ales, pentru ca ai inteles.

      Delete
  10. Frumos... cuvinte scrise cu suflletul....
    Uitarea insa nu vine atunci cand vrem noi... poate nu vine niciodata.. si daca inca te gandesti la el... inseamna ca poate nu este totul spus...
    Povestea continua... si in adancul sufletului stii si tu asta :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu vine, Adriana, asa este. Inclin sa cred ca, uneori, niciodata.
      Nu cred...e trecut, unul care nu-mi da pace si nu ma lasa sa traiesc.

      Delete
  11. Tacere. Tacanitul tastelor devine chiar zgomotos dupa ce am citit povestea scrisa de tine - poate povestea ta!
    Fluturele albastru, fluturele sperantei, fluture cu aripi stravezii si stralucitoare in lumina Lunii, devenind albastre si stralucitoare in lumina Soarelui...
    Fie ca Fluturele Albastru sa se aseze pe umarul tau si linistea sa iti cuprinda sufletul. Sa fii atenta, si sa-l vezi! :)

    Viata fericita, Elly!
    Cu drag,

    ReplyDelete
    Replies
    1. E chiar povestea mea, Diana. Nu as scrie destul de des despre ea daca lucrurile ar merge spre bine. Doar stagneaza...
      Multumesc de urari...dar...nu stiu... :)

      Delete
  12. Îți doresc ca infinitul întâlnirii să fie cât mai aproape...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu stiu...nu cred.
      Dar iti multumesc pentru urare :)

      Delete
  13. nu reusesc sa concretizez gramada de ganduri in cateva cuvinte...pur si simplu extraordinar si atat de dureros!.....Si astept momentul in care povestile vor avea aroma dulce a vindecarii!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mai sunt si cei ca mine, Mona. Asta e, trebuie sa fie un echilibru :)
      Multumesc de gandul bun!

      Delete
  14. Minunata poveste, scrisa impecabil. Cineva spunea ca dragostea este o ploaie de fluturi intr-un suflet ales, Elly, tu acum ai mai multa nevoie ca oricand de o raza de soare...si de parfumul fericirii. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc, Nice. Da' nu era mai bine sa nu trebuiasca sa o scriu? Ma intreb...
      Vine toamna...cu razele de soare ceva mai slabut acum ;)

      Delete
  15. Frumoasa descrierea ta, mai pot pune un parfum pe lista de cadouri, in ale parfumurillor.

    Imi faci un serviciu imens deoarece citind despre aceste parfumuri vazute prin privirea voastraa, pot spune ca pentru o achizitie pentru doamnele din casa pot apela la articolele tale si ale celor din clubul "parfumuri".

    Saptamana frumoasa.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Esti un barbat extrem de atent. Te apreciez pentru asta, putin barbati stiu sa fie astfel.
      Multumesc mult. Asa sa fie! Si la tine!

      Delete
  16. Sunt destul de simbolici ei, asa albastri, ma gandesc la cer, ma gandesc la seara, la intuneric, le combin pe toate astea si imi ramane in cap, imaginea unor fluri albastri ce stralucesc in imaginea nopti.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) O imagine frumoasa... Cred ca fluturii albastri sunt cei mai frumosi.

      Delete
  17. Fara nicio legatura cu experienta ta, multa lume considera expresia "butterflies in my stomach" cam neinspirata, cu referinte gastrice nu tocmai poetice :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dana, tot ce se poate :) Si mie mi se par unele expresii ciudate sau chiar urate. Asta, totusi, cred ca descrie foarte bine senzatia respectiva.

      Delete
  18. Se simte ca inca porti cu tine o durere....Imi pare rau. Sper sa fie balansata de o bucurie binemeritata cat mai curand

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici nu o ascund, Hapi. N-ar avea rost. Mi-e mai bine daca mai spun cand si cand ce ma framanta. Multumesc!

      Delete
  19. Nici o depresie, oricât de mare, nu poate încorseta o iubire atât de intensă.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca zici... Cred ca ai dreptate... Din pacate.

      Delete