Saturday, June 23, 2012

Galben. De aur si miere. De sanziene...


Cand eram copil toate verile mele miroseau a soare, mult, mult soare, a harjoana nesfarsita printre covoare de ierburi si de flori multicolore, printre gaze cu nume si mai ales fara nume. Mai miroseau a nesfarsite lanuri in metamorfoza lor continua de la verdele crud ce calatorea spre verdele-verde apoi ajungea la verdele galbui care intr-o buna dimineata, printre picaturile de roua repede chemate spre cer, se preschimba in galben de soare. De vara. De aur si miere. De sanziene. 
Sanziene al caror parfum aduna toate parfumurile campului si padurii si totusi nu seamana cu al niciunei alte flori.

Poate pentru frumusetea lor fragila, delicata, solara, oamenii le-au personificat pe sanzienele-flori in zane. Dar nu in orice fel de zane ci in cele mai bune, mai frumoase.  
Cand au aparut ele, zanele, in povestile oamenilor? Nu se stie. Totul se pierde in negura vremurilor, in atemporale ritualuri pagane. Ceea ce se stie si s-a transmis de-a lungul timpului din om in om, din an in an, din vara in vara este ca Sanzienele sunt fapturi luminoase, ca de aer, albe, de o frumusete ireala, binefacatoare.
Zane la a caror frumusete oamenii au aspirat intotdeauna. Fiind zane al naturii, au fost si mai sunt confundate uneori cu Ielele. Exista insa o mare diferenta. Ielele nu sunt chiar niste zane bune ci mai degraba opusul.
Candva, in copilarie, daca m-ai fi intrebat daca vreau sa fiu ceva anume, as fi spus ca o zana mi-as dori sa fiu. Nu stiam eu prea multe amanunte despre Sanziene pe vremea aceea dar din ceea ce stiam din povestiri si basme mi-ar fi placut sa fiu ca una dintre ele. In timpul zilei sa fiu ca un usor fuior de vant, prezenta pretutindeni, sa vad tot, sa plutesc peste campuri si paduri iar in timpul noptii sa devin una dintre fapturile suave cu rochie lunga ca un abur diafan, cu parul lung, lung si obligatoriu de aur, dansand si cantand cu glas nepamantean impreuna cu alte Sanziene in lumina lunii, tinandu-ne de mana intr-o hora delicat-saltareata peste campuri si gradini. 
Mai tarziu am aflat ca Noaptea de Sanziene e o sarbatoare perfect feminina, ce simbolizeaza puterea feminitatii in natura, fertilitatea, frumusetea si binele si ca binecuvanteaza natura si oamenii, Sanzienele fiind un fel de zeite ale naturii. Sanzienele sunt ca o "stafeta" pana in zilele noastre a cultului zeitei Diana, considerata ca protectoare a campurilor, a animalelor si a vindecarilor miraculoase. Toate aceste caracteristici ale zeitei romane Diana s-au transmis unui fel de zeitate multiplicata in mai multe zane, Sanzienele.
Sarbatoarea de Sanziene se mai numeste si Drăgaica, denumire preluata de la slavi.
As zice ca e o sarbatoare a tuturor pentru ca in simbolistica sa se intalnesc elemente pagâne, precrestine, crestine si chiar elemente de vrajitorie. E o sarbatoare atat de frumoasa si cu atat de frumoase semnificatii, ca e pe placul oricui. 

Plante vindecatoare...o noapte in care cerurile se deschid, oamenii putand lua contact cu alte taramuri daca au noroc, deci o noapte vrajita...flori descantate, fermecate, care fac fetele mai frumoase, mai dorite si cu vise despre ursit... roua cu proprietati unice, magice, ce transforma orice obiect pe care cade intr-un unic talisman. Asta e Noaptea de Sanziene. O poveste fermecata. In care vrem si ne place sa credem.

Stiti de ce lucru minunat imi mai amintesc din copilarie si adolescenta? Sora tatalui meu, care respecta cu sfintenie toate traditiile, ne aducea in fiecare an, mie si surorii mele, iarba mare si ne indemna sa o punem in apa fiarta sa ne spalam cu ea pe cap in acea zi, ca sa fim mereu frumoase. Mi-amintesc ca apa capata un miros foarte placut, usor amarui, camforat, balsamic, o mireasma de proaspat si mai stiu ca matusa veghea cu sfintenie ca acest mic ritual magic sa si fie pus in practica. Amintire plina de parfum, care mi-a adus acum un zambet putin trist...caci aproape ca uitasem. Zambetul e putin trist pentru ca in scurt timp eu am plecat la facultate, matusa mea s-a stins de o boala neiertatoare si astfel firul traditiei s-a rupt... A ramas doar amintirea.

Nu intamplator am scris despre galbenul acestor zile ca fiind "De vara. De aur si miere. De sanziene." Mirosul florilor de sanziene e dulce, aduce cu mirosul mierii. Pe langa acesta, in mireasma sanzienelor se regaseste o mireasma dulce de fan, de iarba proaspat cosita cu usoare note vanilate, un cumul de miresme specific doar verii. Acesta se exprima printr-un singur cuvant: cumarina, care are multe de spus in industria mirosurilor perfecte, cea a parfumurilor. Un cuvant atat de important incat cca. 90% din parfumuri contin acest ingredient care imbogateste parfumurile cu acea prospetime dulce ce staruie pe piele ore intregi. Floarea de sanziana sau drăgaica, la fel ca si lavanda sau boabele de tonka, este foarte bogata in cumarina.

In anul 2006 casa Hermes lanseaza minunatul Elixir des Merveilles by Hermes, apa de parfum pentru dama. Printre notele de vanilie, ambra, lemn de santal, patchouli, caramel, stejar, tamaie, coaja de potocala si cedru se gaseste cumarina din tonka. "Nasul" care sta in spatele acestui parfum este Jean-Claude Ellena, un adevarat geniu care in cazul acesta a reusit ceva extraordinar: sa faca sa mearga impreuna o gama larga de ingrediente, unele despre care niciodata n-ai fi putut crede ca se potrivesc atat de bine. 
Pe piele ingredientele sale fac in asa fel incat sa te simti sexy si exotica desi are accente masculine. Parfumul are note bogate, este mirosul unui produs scump si sofisticat iar in acelasi timp pare a avea efect calmant, tamaduitor. 
Elixir des Merveilles se poate purta tot timpul anului, desi este gandit cu precadere spre a fi purtat vara, in zilele pline de soare. Insasi flaconul său este un soare in miniatura sau poate o portocala...cum va place. 
Si, nu uitati! Mirosul de iarba proaspat cosita ne face mai fericiti! 


Aceasta poveste despre Noaptea de Sanziene si parfumurile sale a fost posibila datorita Clublui povestii parfumate, gazduit cu gratie de Mirela.

Au mai scris pentru Povestea parfumata:

14 comments:

  1. Pe mine Noaptea de sanziene ma arunca instantaneu in romanul omonim al lui Mircea Eliade. Am iubit cartea asta, dar am avut nevoie sa o recitesc pentru a intelege substratul.
    Nu vad prea clar florile, nu imi dau seama daca le cunosc. Dar felul in care ai scris despre sanziene, despre mirosurile verii, ma face sa-mi doresc sa alerg pe camp, sa ma bucur de viata.

    ReplyDelete
  2. Si eu tot la Mircea Eliade ma gandesc cand este vorba de sanziene.
    Frumoasa povestea ta! Parca simt parfumul amintirilor tale.
    Un weekend placut, Elly!

    ReplyDelete
  3. Legenda spune ca Diana ar fi facut mult prapad împreuna cu fratele ei Apollo prin razboaie, ca ar fi fost distanta si rece. Zvonuri, fireste...

    ReplyDelete
  4. ca de fiecare data, esti fantastica!:)

    ReplyDelete
  5. ”Mai tarziu am aflat ca Noaptea de Sanziene e o sarbatoare perfect feminina, ce simbolizeaza puterea feminitatii ”...Elly, ce frumos ai sintetizat, în ajunul nopții sânzienelor-frumoaselor, această latură foarte feminină și foarte feministă, aș îndrăzni să spun!
    Cumarina boabelor de tonka, sau vraja și seducția într-un parfum. Minunat acest Elixir des Merveilles , e un parfum pe care încă nu l-am adulmecat (!) dar abia aștept s-o fac. Mi-a plăcut articolul și voi reveni! O sâmbătă frumoasă! :)

    ReplyDelete
  6. pai culorile astea sunt in avatarul tau... e vreo legatura? :)

    ReplyDelete
  7. Mie mi-a placut ce am citit. Tine-o tot asa. Cheers!

    ReplyDelete
  8. Orice amintire frumoasă e preţioasă.
    Felicitări pentru articol!

    ReplyDelete
  9. Am revenit să recitesc, tihnit, pe îndelete! Frumos ai scris!
    Noaptea de sânziene, sânzienele, zânele frumoase și dragostea sunt peste tot. Ai observat că anumite stări, sentimente, cuvinte sunt aceleași și chiar nu pot fi imitate, așa cum vara revine mereu!? Imediat câmpurile și pădurile vor cânta de mireasma lor!
    O noapte de sânziene care să te facă și mai frumoasă și mult iubită de cine vrei tu, dragă Elly! :)

    ReplyDelete
  10. O chintesenta a legendelor cu Sânziene, o poveste calda si pe întelesul tuturor, plina de suavitate.
    Sa ai o duminica minunata!

    ReplyDelete
  11. O povestire ce m-a purtat pe campuri pline de flori si pe carari de munte, cum numai vara e posibil... Parfumul amintirilor este mereu unic! M-a bucurat mult lectura! E o bucurie plenara si sincera!
    Numai bine!:)

    ReplyDelete
  12. Despre Sanziene, legenda lor, traditii, obiceiuri nu am auzit in tinerete.Nici macar nu stiam cum arata florile.
    Am citit ca in foarte multe tari exista traditii legate de noaptea de 23-24 iunie, de solstitiul de vara.
    Sa ai o seara parfumata si racoroasa!

    ReplyDelete
  13. Excelent ai povestit mitul Sanzienelor! Multa-multa sensibilitate! Fie ca (si) o zana buna sa te aiba in grija!

    Patesc precum vienela si foto de inginer: in noaptea de Sanziene "ajung" instantaneu in romanul omonim al lui Mircea Eliade :)

    O saptamana minunata iti doresc.

    ReplyDelete
  14. Foarte interesant articol! O sarbatoare cu semnificatii profunde si cu o seama de traditii deosebite. E pacat ca nu le mai stim. In "modernitatea" noastra, am pierdut atat de multe din vechea spiritualitate.
    O zi frumoasa! :-)

    ReplyDelete