Friday, March 30, 2012

Un zambet nu costa nimic



Noi, oamenii...atat de multi...cu fiecare zi ce se adauga, devenind tot mai multi pe acest pamant minunat, binecuvantat.
Care ne suporta. Ne suporta cu bune si cu rele...fapt pentru care ar trebui sa-i fim recunoscatori. Noi, toti oamenii...umanitatea ...

Ce este umanitatea? Ce ne face umani? Ingradeste ceva/cineva umanitatea?
O multime de intrebari. Care i-au framantat pe oameni dintotdeauna. Cum dintotdeauna s-au gasit dintre noi si "purtatorii de cuvant" care sa incerce a gasi raspunsurile la aceste intrebari. Ma refer la filosofi care, inca din antichitate, au cautat sa inteleaga si sa explice care este scopul existentei noastre pe acest pamant. Si ce ne face sa fim fiinte unice. Si ce putem face, in sensul de a avea dreptul...si ce nu putem face.
Recunosc, pe mine acest subiect ma depaseste, astfel incat voi incerca sa raspund la intrebarile de mai sus doar din punctul meu de vedere. Al unei persoane care s-a intalnit doar la scoala cu filosofia...sau cu unele lecturi pseudofilosofice,
nu foarte aprofundate.
Incerc, deci, sa raspund, constienta fiind ca subiectul acesta si intrebarile nascute din el inca isi cauta raspunsuri. O dovedeste multitudinea de teorii filosofice care inca se dezvolta.
OK...let's go!
Totalitatea noastra, a oamenilor acestei planete, parte a naturii sale, noi, miliarde de microuniversuri... fiecare cu dorintele noastre, care mai de care mai diverse...mai curajosi sau mai reticenti in fata vietii...NOI, reprezentam umanitatea. 

Ce ne face umani?
Inca din zorii civilizatiei am descoperit, aproape instinctiv, ca suntem intr-o relatie extrem de stransa cu natura, ca ne supunem legilor ei si nu am putea exista in afara ei. Am descoperit aceasta fiindca, surprinzator si foarte magulitor pentru fiinta umana, dintre toate fiintele traitoare pe pamant, se pare ca singurului caruia i-a fost daruita ratiunea, este omul.
In plus, umanitatea se spune ca ne este data de zambet, care este propriu doar omului si faptul ca fata ni se imbujoreaza atat de emotia fiorilor iubirii dar si de o alta emotie, cea cauzata de descoperirea unei minciuni.
Ne mai face umani limbajul, capacitatea de a comunica gandurile, de a socializa.
Tot o latura a umanitatii noastre e natura curioasa a omului. Faptul ca tot timpul cauta si descopera noi metode de a-si face mai usoara viata, de multe ori reusind exact contrariul. Adica acea capacitate de a fi descoperit stiintele, tehnologia.
Munca ne face umani. Apoi, ca o recompensa, ne mai fac umani muzica si arta.
Si nu in ultimul rand, suferinta si moartea cred ca ne fac umani. In fata lor, ramanem muti, pe orice treapta sociala ne-am afla, oricat de multa cultura am avea, oricat am crede ca suntem de pregatiti pentru a le intampina... si le constientizam, ca nicio alta fiinta traitoare pe Terra.

Cei mai multi filosofi sunt de parere ca, odata cu ratiunea, ne-au fost daruite si capacitatea de a fi fiinte morale si libere.
Ca oameni, ne aflam intr-o lupta permanenta cu instinctele, pe care, cu ajutorul vointei ar trebui sa le putem controla. Pentru ca vointa nu-i de ajuns, s-au creat legi morale. Atat de catre statul laic, cat si legile create de catre religie. Nu este in fond, nicio deosebire intre legile morale ale unui stat si cele zece porunci propovaduite de biserica. In esenta este vorba despre acelasi lucru. Despre limitarea exceselor, despre pdepsirea derapajelor umane, despre lupta constienta si perpetua a omului cu instinctele sale primare. Despre lupta dintre ceea ce numim "bine" si "rau". 
Religia nu-i decat un alt mod al omului de a vedea lumea si de a incerca sa-si dea niste raspunsuri despre existenta. Formuleaza aceste raspunsuri in felul ei insa, iar in zilele noastre, omul simte ca religia nu-i mai acorda acea libertate care ii este necesara spiritului. 
Cred ca atunci cand se refereau la om ca fiinta "libera", filosofii la spirit, suflet s-au gandit. Caci altfel, omul nu este liber, nu poate fi liber cata vreme sufletul se afla prizonier in trup.
Deci, ce ne limiteaza? 
In principal, spatiul in care traim...cutumele, adica toate obiceiurile, traditiile... religia... limba pe care o vorbim...cu alte cuvinte, cultura in care traim. Ne limiteaza chiar si dependenta de cei din jurul nostru.

Umanitate...uman...bine-rau...
Oricat ar parea si ar dori sa fie de minunata, umanitatea nu este asa. La nivel declarativ vrem sa fim buni, toleranti, darnici, cu suflete si ganduri frumoase. 
Nu reusim. Poate pentru ca nu suntem liberi, poate pentru ca "raul" este si el in firea omului. 
Dar cred ca lumea chiar ar putea fi mai buna. Daca pe oameni nu i-ar mana si limita in actiunile lor egoismul propriu, dorinta de putere, setea de a stapani. Care dau o fata urata umanitatii...ca si cand ai privi un tablou grotesc, cu monstri. 
O lume in care minciuna si nedreptatea au ajuns atotstapanitoare, in care inselatoria este lege, in care exploatarea si manipularea (prostirea) celui mai slab ori mai naiv par deja ceva normal, firesc...este o lume in care exista zile in care nu-mi doresc a trai.
De multe ori incerc sa ignor aspectele murdare ale societatii in ansamblu. Nu din alt motiv decat acela ca altfel nu as mai putea trai. Si am nevoie de o motivatie ca sa traiesc. Aceea de a crede ca putem fi de fapt buni, ca stim sa empatizam, ca putem fi toleranti, ca nu conteaza culoarea pielii, ca nu are importanta in ce masina ne plimbam...si nici ce imbracam, ce mancam...ori daca avem ce manca.
Aceea de a putea crede ca suntem oameni si atat. Egali nu putem fi, prin nastere nu am primit aceleasi "daruri"...insa putem incerca, pe cat posibil, sa fim OAMENI. Incercand sa ne comportam uman, manifestand compasiune si bunavointa fata de cei de langa noi, fata de nenorocirile semenilor. Macar cu o vorba buna si un zambet. Care nu ne costa nimic.
Totusi, trebuie sa recunosc, exista momente in care omenirea descopera ca e umana si ca are un suflet ce sta mai mult ascuns. Din nefericire, aceste momente sunt cele generate de tragedii uriase, de genul catastrofelor, calamitatilor, razboaielor...

Articol participant la concursul Blog Power, editia a 15-a, tema "Umanitatea, intre libertate si limite! Ce este umanitatea? Ce te face uman? Este ingradita de ceva/cineva umanitatea? "   fiind propusă de Ratzone .
Alte articole participante: Uman, dual , Un articol uman , Unitate in cuget , oameni , Vise in minti inchise , Sa fii om , Eu vreau! Vreau sa fiu om! , Era robotilor , Abbilbal


30.03.2012

11 comments:

  1. Minuţioasă trecere în revistă a multiplelor laturi ale umanităţii. Nu m-a lăsat indiferentă abordarea ta.

    ReplyDelete
    Replies
    1. E un subiect atat de vast...incat am incercat sa raspund cu cat mai multa seriozitate, asa cum merita tema.
      Sute de filosofi inca n-au reusit sa cada de acord asupra a ceea ce inseamna omul si scopul sau pe pamant... clar nu puteam eu elucida "cazul" :)
      Iti multumesc pentru apreciere :)

      Delete
  2. O abordare excelenta! Imi place ca nu te-ai abatut nicio secunda de la tema.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nymph, intotdeauna fac asta pentru ca iau in serios orice tema.
      Si asta cred ca e mama temelor :))
      O sa-l bat pe Ratzone pentru ea...ca n-am dormit doua nopti gandindu-ma... :D
      Iti multumesc mult pentru vorbele tale :)

      Delete
  3. Daca-l bati pe Ratzone inseamna ca vei deveni mai umana decat esti, nu?

    Frumoasa abordare oricum:) Se vede ca a fost tema de gandire :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai si-n mine zace un pic de "rau"...pe langa "bine"...ce sa fac? Sunt umana ;)
      Vorbind serios, mulrtumesc pentru apreciere! :)

      Delete
  4. ”In principal, spatiul in care traim...cutumele, adica toate obiceiurile, traditiile... religia... limba pe care o vorbim...cu alte cuvinte, cultura in care traim. Ne limiteaza chiar si dependenta de cei din jurul nostru.” - ai atata dreptate, Elly! Sunt atatea limite care ne sunt impuse mai mult sau mai putin voit, dar pe care trebuie sa le depasim pentru a fi oameni fara prejudecati, oameni liberi! Felicitari pentru articol!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu simt toate aceste limitari...sau ma pun de multe ori in pielea celor ce le au de infruntat...
      Incerc sa fiu un spirit liber...de cand eram doar o fetita...si mereu par o ciudata :)
      Multumesc pentru apreciere :)

      Delete
  5. Zambetul este primul lucru frumos pe care poti sa il daruiesti unei persoane.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Fara ipocrizie, sunt situatii cand un zambet si o vorba buna cantaresc mai mult decat niste bani...sunt ca un pansament pentru o rana...caci ce este altceva decat o rana a sufletului, suferinta??
      Multumesc!

      Delete
  6. „suntem intr-o relatie extrem de stransa cu natura“…“ ne supunem legilor ei“
    Cum sa nu….am si dovedit toate astea, distrugand-o.

    “se pare ca singurului caruia i-a fost daruita ratiunea, este omul.”
    Einbildung ist auch eine Bildung, voba neamtului. Doar pentru faptul ca de decenii stiinta n-a facut altceva decat sa preamareasca rasa umana divinizand-o, ridicand-o in ranguri mult peste cele meritate, nu inseamna ca are si dreptate. Doar…se pare ca omul ar fi singurul cu ratiune. Insa s-a dovedit demult ca aceasta rasa imbecila care se numeste OM, se inseala amarnic.
    Animalele au si ele ratiune nu doar instinct asa cum ne place noua sa fredonam.
    Unde-i ratiunea umana cand subjuga pe cel de langa el? Unde e ratiunea umana cand se comporta cu rasa animala ca si cu niste obiecte care n-ar fi avut niciodata vreun alt rol in viata decat sa foloseasca omului ca hrana ptr poftele sale… “rationale”.

    Si cica suferinta si moartea e constientizata mai indeosebi de rasa umana. Sa mor nu alta, cand citesc asemenea ineptii. Cine e in stare sa scrie asa ceva, da dovada de atata mandrie si fudulie, ca sa nu mai zic ca e afon in dreptul multor capitole. Animalele nu sufera la fel? Nu sunt destul de rationale sa stie ce le asteapta cand sunt transportate spre abator? Nu presimt moartea? Nu au sentimentul de groaza ca nu mai dureaza mult si va inceta totul pentru ele? O, da….noi putem zambi….ne face umani. Cata ironie!!!!! Doar pentru ca animalele nu reproduc sentimentele prin zambete, inseamna ca nu au parte de ele?

    As putea urla in acest moment, si cred ca m-ar auzi tot universul. Cat de imbecili suntem caci n-am reusit nici macar 1% sa descoperim minunata lume a altor specii, dar scriem tratate de filozofie ca si cum le-am cunoaste pe toate. Animalele simt, comunica, prevad, sufera, iubesc, urasc, invidiaza, ajuta.
    Ma opresc aici…...caci mi se face lehamite cand citesc asemenea articole.

    Sau, stai ca o uitasem pe aia cu ....m.o.r.a.l.i.t.a.t.e.a. 10 porunci si cate si mai cate. Oooo, stiti, noi daca incercam, cu putina bunavointa si tarie....reusim.....De fapt, putem fi buni, empatizam, toleram, iubim....bla,bla,bla....cu putina vointa si ...voinata....si......

    ...........

    si de fapt exact astia care o turuie cu vointa si bunatatea...si cu,,,,si cu.....
    sunt cei mai ipocriti de pe aceasta planeta!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!.........bleeeeaaaaaaaaahhhhhhhhhhhh!!!!!!!!!!!!!!

    What The Fuck!?

    ReplyDelete